joi, 24 martie 2011

3 lucruri care m-au impresionat în această săptămână

Sau care mi-au plăcut, sau care mi-au trezit atenţia, cum vreţi să o luaţi.

1. Şcoala pentru copii cu nevoi speciale din Oak Field, Nottingham County, UK. Probabil una dintre cele mai moderne şcoli de profil din Europa, cel puţin la nivel de dotări, căci metodologia nu sunt în măsură să o apreciez, mutată de vreun an într-o clădire nouă construită special cu această destinaţie printr-un program al guvernului britanic numit "Building Schools for the Future". Programa şcolii se concentrează pe dezvoltarea abilităţilor de viaţă, abilităţi matematice, comunicare în limba maternă şi/sau limbi străine. Spaţii pentru activităţi sportive, spaţii de joacă adaptate nevoilor de stimulare senzorială şi cognitivă ale copiilor cu dizabilităţi dintre cele mai severe, piscină pentru terapie prin mişcare, cameră virtuală cu dotări multimedia pentru activităţi interactive, sala de muzică sunt numai câteva dintre elementele pe care personalul şcolii le foloseşte în lucrul cu aceşti copii. Deopotrivă impresionant şi heart breaking.

2. O întreprindere socială din Birmingham ce oferă servicii de training pentru persoanele cu dizabilităţi pentru a-i ajuta să călătorească independent. V-aţi pus vreodată problema că cineva ar putea oferi asemenea servicii? Ei bine, nevoie există cu siguranţă, din moment ce pentru persoanele cu dizabilităţi fizice, senzoriale sau/şi mentale faptul de a se deplasa singure pe stradă este cu adevărat o provocare. Ceea ce pentru mulţi dintre noi intră întrun banal cotidian - să mergi la şcoală, la locul de muncă sau la magazin -, pentru persoanele cu dizabilităţi reprezintă lucruri ce trebuie învăţate cu multă trudă.

3. Jen, interpretă din/în limbaj mimico-gestual care face semne cu mâinile şi atunci când vorbeşte numai cu persoane care nu au nicio problemă de auz. De fiecare dată când o vedeam gesticulând tresăream şi mă întrebam dacă nu cumva în preajma noastră se află cineva cu această problemă, chiar şi când ştiam cu siguranţă că toţi cei de faţă au auzul în regulă. Am întrebat-o de ce face asta şi mi-a spus că pentru ea limbajul mimico-gestual este a doua natură, îl foloseşte aşa cum foloseşte limbajul obişnuit, verbal, uneori îi este mai simplu să se exprime aşa, ba chiar şi visează în limbajul semnelor. În plus, mulţi dintre prietenii ei sunt persoane cu deficienţe de auz, aşa că oricând vorbeşte interpretează şi cu mâinile, pentru a le da şi lor ocazia să participe la conversaţie.

O lume pe cu totul alte coordonate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu