Ce să mai, ăsta-i adevărul! Am vrut eu să o dau cotită, că staţi un pic că sunt răcită şi-mi curg creierii pe nas, sau că sunt ocupată din cale-afară şi nu am timp să mă exprim, dar nu are rost să mă ascund după deget: zilele astea pur şi simplu nu am găsit nimic de spus. Evident, din motivele enunţate mai sus, nu-i o criză de inspiraţie, bloggeri nu au crize de inspiraţie, în plus un blog e un loc de liberă exprimare a liberului flux mental propriu şi personal care, nu-i aşa, nu poate fi oprit nicicând :D. Ce-i drept, nu poate fi oprit, păcătosul, dar uneori e atât de plictisitor, că ai vrea să fie posibil să-i spui stop doar printr-o simplă răsucire, aşa, ca pe un buton de robinet. Aşa că libera exprimare a intrat într-un moment de auto- cenzură, că nu voiam să vă plictisesc şi pe voi, hihi!
Ce era să scriu? Articol omagial 8 martie? articol cea-de-a-şasea-carte-poliţistă-pe-care-o-citesc-şi-încep-să-mă-plictisesc-de-cărţi-poliţiste? Articol uite-vine-primăvara-aoleu-m-a-lovit-astenia? Boring, boring, booooooring!
Mi-am cumpărat şi o carte care speram să mă inspire, respectiv colecţia de texte scrise pentru blog de Jose Saramago. Cartea e bună, dar Saramago scria mai mult articole politice: Israel, palestinieii, Bush, Obama, capitalism, criză economică etc. deci bo-riiiiiiing! Nu vreţi să mă apuc eu de scris aşa ceva, nici eu nu vreau....
Nu, e clar, mai bine nu mai scriu decât să scriu ceva plictisitor. Sau credeţi că aş putea găsi totuşi un subiect interesant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu