Educaţie şi învăţare, cuvinte care în limba română necesită consultarea dicţionarului

Deschid azi inbox-ul şi mă opresc la un mesaj pe care îl ocoleam de vreo două zile: On-line survey on adult education era subiectul. Un chestionar de la Direcţia Generală Educaţie şi Cultură a Comisiei Europene pe tema celor mai eficiente modalităţi de a creşte conştientizarea şi participarea adulţilor la procesele de învăţare. Adică genul de subiect pe care se fac declaraţii inter-ministeriale, se organizează conferinţe, seminarii, adunări, se fac proiecte, se scriu cărţi, reviste, dicţionare, ceasloave şi bloguri şi oricum nu se ajunge la o concluzie definitivă. Curioasă ca o pisică cum sunt, mă apuc să răspund la întrebări, nu fiindcă ştiam răspunsurile, hihi!, ci fiindcă voiam să văd ce vor ei să ştie. Sună complicat? :D Ştiu, dar eu sunt genul de persoană care poate accepta să răspundă unui operator de interviu pe stradă doar ca să afle pentru ce produse face cercetarea. Şi încă mă amuz de o discuţie telefonică de mai bine de 20 de minute cu un clujean care voia să afle ce interes poate stârni un site care ar vinde online încălţăminte de damă (i-am explicat că poate încerca să o vândă online, dar o femeie are nevoie să probeze câteva zeci de perechi înainte de a se decide, aşa că...). În fine, îmi place să divaghez... :)

Revenind la chestionarul despre motivarea adulţilor să înveţe, ce anume e aşa interesant?! N-am să vă ţin teoria chibritului despre cât de important e acest aspect în dezvoltarea societăţii şi tot restul, ştiţi deja, că doar de-aia îmi citiţi blogul şi aroganţele publicate pe el, precum cea de faţă :). Dar, meditând la întrebările de-acolo, mi-am adus aminte două întâmplări foarte recente pe acest subiect. Două cazuri legate de nişte proiecte din acest domeniu al educaţiei adulţilor, în care sunt implicată în prezent. Primul este discuţia cu o persoană care lucrează la un furnizor privat de servicii de formare şi dezvoltare profesională care face, printre altele, şi teambuildinguri. Şi care mi-a spus, pe un ton intrigat, că nu vede care este legătura dintre teambuildinguri şi educaţia adulţilor. Adică eu cum de făcusem asocierea dintre cele două? Celălalt caz vine dintr-o instituţie publică, căreia îi cerusem să-mi spună dacă ei fac activităţi educative cu persoane în vârstă. Mi-au răspuns că da, fac, dar că ce fac ei nu este educaţie pentru adulţi. ....
......
......
În ambele cazuri am rămas perplexă.

Păi ce să mai discutăm despre motivarea adulţilor să înveţe, când chiar cei care fac educaţie pentru adulţi ca parte a profesiei lor nu-şi dau seama că fac educaţie! Aşadar aceşti monsieuri Jourdani sunt aşteptaţi să promoveze învăţarea continuă/ educaţia permanentă în rândul unei populaţii care în cel mai bun caz percepe necesitatea unei diplome, dar nu neapărat şi pe cea a învăţării? Să oftez? Să mă abţin?