Cunoaşteţi cu toţii faza cu "de mâine am să schimb chestia asta", unde 'chestia' poate să reprezinte orice vă doriţi domniile voastre să fie diferit în viaţa personală sau profesională. Probabil cam toată lumea a luat cel puţin o dată în viaţă a New Year's Eve Resolution: anul ăsta lucrurile or să stea altfel, o să... şi o să...., n-o să mai.... şi în niciun caz nu voi mai.... Mda. În cele mai multe cazuri rezoluţiile astea au viaţă scurtă. Sau poate nu în cele mai multe cazuri ale voastre, dar cu siguranţă ale mele: zilele astea mi-am consultat agenda cu ce-mi propusesem pentru 2010 şi cam 95% din lucrurile respective nici nu-mi mai aduceam aminte că mi le propusesem! Halal determinare, nu?
Ei bine, aflaţi că sunt hotărâtă să schimb această stare de fapt! În bine. Da, chiar foarte hotărâtă! Anul ăsta chiar am să... şi pe urmă am să... şi nu voi mai rata să... Lucrez la asta, nu stau cu mâinile în sân. Cum? Păi uite, citesc psihologie practică ca să mă autodescopăr şi să mă motivez. M-am apucat de o carte foarte promiţătoare din titlu: "De ce oamenii deştepţi fac greşeli prosteşti". Un titlu foarte bine ales, special pentru oameni deştepţi, fiindcă îmi imaginez că pe oamenii proşti nu-i interesează greşelile deştepţilor. Sau mă înşel? În orice caz, când am văzut-o în librărie am avut o clipă de deliberare: eu în ce categorie mă plasez? Din moment ce am cumpărat-o, cred că vă daţi singuri seama de răspunsul pe care mi l-am adresat. Buuuun, deci începând de anul ăsta nu voi mai face greşeli prosteşti!
330 de pagini ca să afli cum de faci greşeli prosteşti, chiar dacă tu te crezi o persoană inteligentă. Ce, credeaţi să descoperirea propriilor erori de gândire it's no time job? Păi numai până citeşti cartea, şi deja îţi ia o grămadă de timp. Ca să nu zic cât de obosit/ă te simţi după ce afli câte tipuri de greşeli poţi face şi de-a dreptul epuizat/ă când mai citeşti şi metodele/tehnicile care să te ajute să nu mai faci respectivele greşeli.
Ufffff! Am trecut de jumătatea cărţii şi deja am uitat tipurile de greşeli descrise în prima parte :(. Mă cuprinde o senzaţie de panică: cred că nu voi reuşi nici anul ăsta să nu mai fac greşeli prosteşti, ba mă tem chiar că ele vor părea încă şi mai prosteşti de-acum, după ce am citit această carte. Ştiu, ştiu, errare humanum est, doar că aici parcă era vorba de oameni deştepţi, nu?! Sau să fie şi asta un concept supraestimat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu