Cred ca este mai uşor sa încep cu inventarul de sfârşit de an: 2010 a fost pentru mine un an taaaaare ciudat şi pe alocuri şi ciudos, că mi-a ridicat la fileu tot felul de probleme. Practice, metafizice, existenţiale, cu bătaie lungă, scurtă şi de picior. I-am supravieţuit, ba chiar pot să spun că am făcut mai mult de-atât: a fost un adevărat punct de reper în ce priveşte dezvoltarea mea ca persoană, pe toate planurile şi nivelurile. Iar dacă ar fi să-i fac un rezumat, aş spune că a fost un an în care am învăţat enorm despre mine, din cele mai variate împrejurări şi contexte. Să menţionez fie şi numai povestea despre cum mi-am luat carnetul de şofer, o adevarată epopee în mai multe cânturi (şi nu, nu am dat şpagă). Sigur, unii or să râdă, dar pentru mine chiar a fost o provocare şi am avut nevoie să-mi depăşesc nişte limite şi niste bariere psihologice pentru treaba asta considerată de mulţi piece of cake... Sau suprinzătoarea încheiere cu "lecţia" de ski din 30 şi 31 decembrie, când am luat de trei ori pârtia Kalinderu de sus până jos, cu skiurile in picioare dar cu picioarele mai mult în aer decât pe pârtie... Mă rog, aici cuvântul de ordine ar fi de fapt masochism, dar am ajuns la concluzia înţeleaptă că uneori şi asta face parte din procesul de învăţare :D Aşa, că de fapt aici voiam să ajung: de ce un blog despre învăţare?! Cel mai la îndemână răspuns ar fi chiar faptul ca I'm in the business. Care business? Cel al învăţării! Da, the learning industry, cum spun britishanii. Mai exact, sunt formator. Oficial. Cu certificat. Fac design de programe de formare, susţin sesiuni de formare, fac evaluari etc. Dar aş zice că motivul cel mai puternic pentru a face acest blog este faptul ca încep anul 2011 cu o aşa poftă de învăţare, că mă surprind şi pe mine. (Din nou!) Iar cuvântul de ordine este "experienţă". Nu vor fi sfaturi, nu vor fi manuale, nu vor fi reţete, ci numai poveşti adevărate despre experinţe care uneori dau greş, uneori provoacă şi uneori schimbă complet perspectiva asupra lucrurilor. Dar mai ales despre mintea care le trăieşte.
La mulţi ani!
bine ai venit in blogosfera!
RăspundețiȘtergereAşa începe orice sfîrşit. În acest caz al blogsferei... o să ajungă săraca sferă, funie :) uelcam
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasa treaba asta cu scriitura despre invatat, pe aceeasi lungime de unda dupa acest voiaj care a fost o mare scoala intr-ale naturii, oamenilor care nu fac mereu parte din ea si la care am invatat cele mai tari chestii de la un pusti de 8 ani! astept sa te cetesc in continuare! sa fie intr- un ceas bun!
RăspundețiȘtergeremultumesc deopotriva pentru incurajari si pentru descurajari, mai ales cele din urma ma incurajeaza sa continui :)
RăspundețiȘtergere@rey_funny: pai poate povestesti mai multe despre voiajul cu pricina, cu tot cu poze si cu pustiul de 8 ;)
Hm, deci e oficial, sunt ultima din lume care se rezista la ideea unui "jurnal" online. Nu stiu daca sa fiu satisfacuta sau invidioasa :))
RăspundețiȘtergere@ eta. nici o sansa, tu ai disparut si de pe mess sau facebook, nu te tine sa incepi un jurnal online...
RăspundețiȘtergereps. bafta, adina :)
@eta: Eu zic sa nu mai rezisti si sa te apuci sa tii unul, cu ocazia asta mai aflam si noi care-i viata ta si cum se traieste in Spania ;)
RăspundețiȘtergere