"Mai aproape, mâinile să aibă tensiune, să fie întinse spre lumină..." Spre lumina din scenă, evident, căci de două zile lucrăm cu lumini de scenă, iar cursul devine tot mai puţin curs şi tot mai mult muncă de producţie. Iar fun-ul şi relaxarea sunt înlocuite pe alocuri cu frustrare. Cosmin ne spune ce şi unde greşim, iar uneori încearcă să ne consoleze adăugând că astea sunt probleme cu care se confruntă toţi dansatorii, inclusiv cei profesionişti. Alteori însă trebuie să ne activeze, să ne facă să ieşim din starea de letargie şi lipsă de concentrare în care părem să cădem.
Observaţi că tot vorbesc la plural: asta a fost de fapt una dintre mizele acestor ultime zile, să învăţăm să lucrăm împreună, pentru că spectacolul se naşte din ce face fiecare în parte şi toţi împreună. Iar dacă ce facem fiecare în parte iese bine şi în unele cazuri chiar foarte bine, chestiunea coordonării, mai degrabă a auto-coordonării noastre ca grup, e încă foarte spinoasă. Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, trebuie să explic că sintaxa mişcărilor noastre pe scenă nu urmează o schemă definită cu stricteţe până la ultimul detaliu (nici nu am avea timp de aşa ceva, nici nu cred că ăsta ar fi rostul). Ci se organizează pe baza unei ordini parţial spontane, în care fiecare participant/interpret în spectacol trebuie să-i perceapă pe ceilalţi, iar acţiunile şi mişcările pe care le iniţiază să ţină cont de acţiunile/mişcările celorlalţi, să răspundă acestora, să creeze dialoguri... Pentru asta trebuie răbdare, concentrare, atenţie faţă de tot ce se întâmplă şi mai ales acea mişcare mentală de la "fac asta ca să dau bine" la "fac asta că intră bine în întreg"...
Recitesc ce-am scris mai sus şi mă amuz: sună foarte tare a psihologie organizaţională. Dar n-am chef de un aşa subiect acum. Trebuie să mă pregătesc pentru ziua de azi: 5 ore de muncă, poate/probabil şi cu repetiţia generală. "Să mai facem o dată... ", cam aşa o să sune laitmotivul zilei... să mai faci o dată, să cauţi în tine din nou forţa necesară, să pui din nou energie într-o mişcare, exact acea energie de care este nevoie...
M-am dus, pa-pa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu