Proiecte şi oportunităţi

Astăzi mi-am început ziua de lucru cu o întâlnire şi am încheiat-o cu o întâlnire. Ambele legate de posibilitatea de a coopera în cadrul unor proiecte de educaţie şi cultură în care sunt implicată în prezent.

Prima întâlnire. O doamnă spre cincizeci, cu o haină de blană grea peste puloverul cu paiete. Întâlnirea avea loc la insistenţele ei. Doamna întreabă despre ce e vorba în proiect, i se explică pe scurt, până aici nimic nou, e ca în toate proiectele, comentează ea scurt şi total lipsit de abilităţi de vânzare. Spun vânzare, deoarece scopul nemărturisit, dar curând revelat, al vizitei doamnei cu pricina era fix vânzarea de servicii de publicitate şi promovare în cadrul publicaţiei pe care o realizează lunar. Aşa că doamna intră direct în business şi întreabă cum am putea colabora, în vreme ce eu încă nelamurită şi oarecum suprinsă încerc să formulez un răspuns în termenii în care văd eu posibilă o colaborare. Ca să scutească timpul, doamna mă întreabă franc ce buget de promovare am în proiect. Încep să mă luminez cam pe unde se învârte discuţia şi găsesc o formulă de încheiere a întâlnirii, lucru dealtfel agreat foarte mult şi de către vizitatoare, care nu era acolo pentru exerciţii prelungite de cunoaştere reciprocă şi era probabil oarecum dezamăgită de lipsa mea de cooperare în a pune pe masă sumele pe care aş fi fost dispusă să le subcontractez. By the way, sumele cu pricina sunt minuscule şi nu implică de niciun fel cumpărarea de spaţiu publicitar, sic! Şi în niciun caz în jalea aia de revistă!

A doua întâlnire. Un tânăr până în douăzeci şi cinci de ani, nu am reţinut bine dacă încă student sau proaspăt absolvent. Venit în calitate de reprezentant (dar nu angajat!) al unei instituţii care pune la cale un proiect de încurajare a voluntariatului. Omul venit să caute resurse, prin asta înţelegându-se parteneriate instituţionale, resurse umane, financiare şi materiale. Ţine să se prezinte şi să-şi explice prezenţa şi implicarea în proiect prin parcursului lui anterior, experienţele profesionale ca PR-ist, ca jurnalist, ca voluntar implicat în diverse activităţi ale unor organizaţii pentru tineri. Despre ce au însemnat aceste experienţe pentru el, ce a extras din ele, cum vrea să le valorifice. Despre obiectivul lui de carieră, de carieră, nu de job! a ţinut să precizeze. :) Despre felul în care se motivează în munca pe care o face şi despre felul în care abordează nereuşitele. Despre cum crede el că se pot face lucruri bune. Şi inclusiv despre faptul că simte că nu are întotdeauna abordarea potrivită în ceea ce priveşte leadership-ul. Şi-mi explică că asta e doar o primă întâlnire, să ne cunoaştem, lucrurile se vor dezvolta pe parcurs, acum doar încercăm să vedem câteva puncte în care ideile noastre se ating şi comunică. Sper că vor comunica în continuare :)

let's dance! in anul european al voluntariatului

Săptămâna viitoare se anunţă intensă: mă duc la un curs de dans contemporan! ;) Prima mea experienţă cu dansul contemporan, nu că în alte domenii ale dansului aş fi cu mult mai avansată :)))) De fapt, e mai mult de-atât, e un curs care în acelaşi timp produce un spectacol cu şi pentru spectatori, susţinut benevol de către Cosmin Manolescu, ca iniţiativă dedicată Anului european al voluntariatului. Aveţi aici informaţia despre ce şi cum. 

Am să încerc să vă ţin la curent cu mersul evenimentelor şi cu ce înseamnă un curs de dans contemporan, chiar dacă programul zilnic va fi destul de solicitant: în fiecare zi lucrătoare de la orele 19 la 22, iar la sfârşit de săptămână în intervalul orar 14 - 19. Acum mă duc să fac un pic de streching pe muzica lui Bowie ;)