luni, 31 octombrie 2011

Astenii de toamna

a....u: ma simt alienata
a....u: viata asta ma alieneaza
th....l: zau? de ce?
th....l: incep sa-ti creasca creste si colti?
a....u: structural, viata asta e alienanta
th....l: serioossss?
a....u: obligatii, program, reactii pre-formatate
a....u: i can takethis shit anymore
a....u: can't
th....l: in ultimii cel putin 10 ani am uitat cultura geenrala si nu am pus nimic in loc
a....u: pana si cultura devine tot ceva ce se intampla cu si dupa program
th....l: iti convine iesirea din aceasta societate?
a....u: asta e doar o utopie escapista: nu exista iesire din societate
a....u: exista iesire din umanitate, dar ne dorim asta?
th....l: am ajuns de multi ani sa predic pragmatismul, programaticul si etc
a....u: asta e structura vietilor noastre: pragmatica si programatica
th....l: mai am ceva libertate undeva in mintea mea. fara program, unde sar si fac lucruri nebunesti
th....l: adica nu nebunesti
a....u: de-asta si pare asa lipsita de perspectiva: te uiti in zare si ce vezi? mai mult de pus in agenda!!!!!!!
th....l: normale, omenesti
a....u: nimic de scos, numai de pus, ca un computer caruia i se face periodic upgrade si nu are alta solutie decat sa functioneze la parametrii ridicati
th....l: cel mai mult traiesc atunci cind merg de la si spre casa
th....l: acele 20 30 de minute sint ale mele. fara program
a....u: da, sa traim inter-spatial si inter-temporal
th....l: aproape ca simt obloanele obligatiilor cind se coboara peste minte
a....u: caci nimic altceva nu ne apartine
th....l: rar mai refulez in poezie
th....l: de foarte multe ori invidiez pe cei care nu au program decit o parte din viata lor
a....u: care-s aia?
th....l: tu.
th....l: eu am program strict 95% din timp
a....u: zau?
th....l: da.
a....u: te inseli, pentru ca este programul real si programul programat
a....u: ceea ce este si cel spre care te/ma indrept/i
th....l: ce ai facut neprogramt in weekend?
a....u: am profitat de programul facut de altcineva
th....l: de cite ori te trezesti simbata/duminica atunci cind iti vine?
a....u: adica am fost cu camelia la vulcanii noroiosi
a....u: de cate ori pot
th....l: eiiii, iaca lux sa te ridici din pat cind iti vine
a....u: da, stiu foarte bine ce vrei sa zici
a....u: ce vreau eu sa zic este insa ca asta nu ma opreste sa vreau casa, masina si familie, chiar daca stiu ca asa ceva ar insemna program 120% din timp
a....u: it's a mouse trap
th....l: aaaaa, pai esti fiinta constienta
th....l: am intilnit oameni care au iesit din societate, dar tot isi doreau ceva
th....l: ceva mai mult
th....l: ti-am povestit povestile unor homelessi?
th....l: aflate de mine de la sursa
th....l: aceia sint oameni pe care ii invidiez.
th....l: pentru curajul lor nuu pentru modul inuman in care traiesc
a....u: am precizat deja: eu nu-mi doresc sa ies din societate, e o alegere intre alternative care nu dau niciuna cu +
th....l: eu imii doream si imi doresc o casa pe pamint nu una la bloc. nu-mi doresc masina, nu vreau sa maninc caviar si stau la 4*
th....l: imi doresc doar timp sa ma bucur cu si de copii mei, cu si cu prietenii
a....u: nu e nevoie sa sbliniezi modestia dorintelor, orice dorinta isi masoara inaltimea in raport cu posibilitatile reale
th....l: aaaaa nu asta subliniez. daca chiar as vrea as avea mii de euro pe luna, dar as fi sclavul lor
a....u: oricum esti sclav, iarta-mi lipsa de tact
th....l: aaaaa si asta e adevarat, doar ca snt mai putin sclav decit altii. ma enerveaza ca sint sclav fara sa merite
a....u: sclavia moderna, asezonata cu drepturi sociale si politice, dar la fel de apasatoare
a....u: care o fi cazul in care sa merite?
th....l: pentru mine ar fi meritat daca sclavia fata de bani/credit ar fi avut in schimb o casa pe pamint nu un cavou intr-un porumbar
th....l: ce-ai avea nevoie ca sa nu mai fii alienata?
th....l: aaa, sa vezi alienare la care sint supusi copii mei si ai altora. mai rau decit am trait eu
th....l: si altii ca mine
th....l: mai nou in scoala romaneasca copii primesc nota i daca scriu/stiu mai mult decit in manual
a....u: nota i?
th....l: adica 3-4
a....u: dar pe coji de nuca nu sunt pusi?
th....l: nu. se respecta drepturile si demnitatea copilului
a....u: in limitele mintilor standard
th....l: theodor a luat i la istorie fiindca a scris prea putine rinduri!!!!
th....l: invatatoarea nu a citit ce a scris copilul
th....l: nu conteaza daca scrie cu k si tz sau sh
a....u: ca sa fiu mai putin alienata ar trebui sa am conditiile obiective si subiective ca in acele zile in care simt ca asta e un rahat pe care nu-l pot duce, sa ma port in consecinta: sa dau la o parte tot si sa raman numai cu ce ma intereseaza
a....u: eventual cu nimic
th....l: hmmmmm
th....l: nu-mi pot permite luxul sa spun fa-o!
a....u: voila!
a....u: despre asta e vorba: tu nu poti sa mi-o zici mie, asa cum nici eu nu pot sa mi-o zic mie
th....l: eu mi-o mai zic din cind in cind
th....l: dar nu am atita tupeu sa-ti spun si tie
a....u: ti-o zici, dar ce faci?
th....l: lasa-ma ca tocmai ma fute la creieri stefanoo ca a inchis raportul pe diseminare fara date de la mine
th....l: sa ma pish pe el de proiect
th....l: cind plm sa fac rahatul ala in pizdele mamii ei de treaba
a....u: cercul futerilor reciproce si inutile pt mize care nu exista
a....u: dar nu putem spune stop joc acestor rahaturi
a....u: ma macina prea tare pesimismul ca sa am succes social
a....u: si implicit si alte feluri de succs
a....u: succes

joi, 27 octombrie 2011

De Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului

Trec pentru a patra zi consecutiv de-a lungul cozii ce ocupă întreaga lăţime a trotuarului şi merge înfăşurată în jurul dealului Mitropoliei, până departe pe strada 11 Iunie. Încerc în trecere să-i ghicesc capătul, dar nu am cum. Pentru cei nefamiliarizaţi cu Bucureştiul, asta înseamnă cam lungimea a două staţii de tramvai. Motivul nu-l ştiu exact, cred, bănuiesc că sunt ceva moaşte la mijloc. În jur, micul comerţ adaptat momentului: florărese de ocazie care şi-au jumulit grădinile şi acum vând bucheţele de tufănele la 1 leu bucata, ilice, bundiţe şi şosete (mă amuz într-una din dimineţi să-mi imaginez o colecţie haute couture formată în întregime din pulovere de lână tricotate de mână de mămăicile astea de la ţara), târgul de obiecte bisericeşti din parcul Unirii, chioşcurile cu de toate care acum au vânzări record de cafele şi napolitane. Cobor din tramvai şi aerul vuieşte de cântările bisericeşti difuzate prin megafoane. Am un flashback: chemările muezinilor în prospeţimea unei dimineţi de vară, deasupra Antaliei. Mă strecor cu greu prin mulţimea celor care merg să se aşeze la coadă, printre tarabe şi maşini. Respir uşurată când intru în coloana alertă a celor care se îndreaptă grăbiţi spre birou sau alte obligaţii.

miercuri, 19 octombrie 2011

De prin cetatea Atenei

Într-un muzeu din Atena am dat peste o poveste tragică, care nu ştiu de ce mi-a rămas agăţată de gânduri. Poate ca o reflecţie asupra a ce este într-adevăr de neocolit şi ce înseamnă tragedie: să ai de ales între lucruri care sunt în mod egal îngrozitoare. Sau poate pentru că e o poveste care nu poate fi judecată decât potrivit standardelor lumii căreia i-a aparţinut.

Procne, fiica regelui Pandion al Aticii, a fost căsătorită cu Tereus, rege în Dalius. Procne avea şi o soră, Philomela, care a fost sedusă de Tereus şi mutilată. De fapt cuvintele folosite în textul explicativ sunt raped and dismembered. Pentru a-l pedepsi pe Tereus pentru ceea ce a făcut surorii ei, Procne îl ucide pe Itys, fiul lor de câţiva ani. Vă sună cunoscut, nu? O tragedie antică. Muzeul expune statuia lui Procne şi a lui Itys, reprezentând momentul când aceasta se pregătea să-şi omoare copilul. Puteţi vedea o imagine a statuii aici. Este o statuie votivă, adică o statuie făcută la comanda unui cetăţean bogat, pe banii lui, şi adusă ofrandă zeilor pe Acropole. Statuile votive reprezentau în genere zei, semi-zei, eroi sau muritori care au făcut lucruri deosebite pentru oraş. Textul explicativ din muzeu prezintă şi un motiv pentru care Procne a fost considerată o figură nobilă pentru Atena, astfel încât să merite o statuie pe Acropole, şi încă una făcută de către un artist faimos. Pentru că a ales să răzbune ceea ce a îndurat sora ei şi să apere onoarea familiei tatălui ei, cu preţul propriei familii, Procne a fost recunoscută de către cetăţenii atenieni drept o păstrătoare a principiilor lor de organizare socială şi politică de la acea vreme. Se întâmpla cam acum 2500 de ani sau chiar mai mult. O grămadă de poveşti în muzeu...

Ar fi urmat să vizitez şi Acropole a doua zi, dar nu s-a mai întâmplat: toate siturile arheologice erau închise deoarece personalul era în grevă sâmbăta şi duminica. Am citit uşor nedumerită afişele prinse în porţi şi am mers să mă plimb pe străzile blocate de mormane de gunoaie neridicate de câteva săptămâni, din motive de grevă. O altă perspectivă asupra relaţiei dintre individ şi cetate.

PS. Dacă sunteţi curioşi despre ce muzeu e vorba, puteţi să-l vizitaţi virtual pe www.acropolis-athena.gr