De prin cetatea Atenei

Într-un muzeu din Atena am dat peste o poveste tragică, care nu ştiu de ce mi-a rămas agăţată de gânduri. Poate ca o reflecţie asupra a ce este într-adevăr de neocolit şi ce înseamnă tragedie: să ai de ales între lucruri care sunt în mod egal îngrozitoare. Sau poate pentru că e o poveste care nu poate fi judecată decât potrivit standardelor lumii căreia i-a aparţinut.

Procne, fiica regelui Pandion al Aticii, a fost căsătorită cu Tereus, rege în Dalius. Procne avea şi o soră, Philomela, care a fost sedusă de Tereus şi mutilată. De fapt cuvintele folosite în textul explicativ sunt raped and dismembered. Pentru a-l pedepsi pe Tereus pentru ceea ce a făcut surorii ei, Procne îl ucide pe Itys, fiul lor de câţiva ani. Vă sună cunoscut, nu? O tragedie antică. Muzeul expune statuia lui Procne şi a lui Itys, reprezentând momentul când aceasta se pregătea să-şi omoare copilul. Puteţi vedea o imagine a statuii aici. Este o statuie votivă, adică o statuie făcută la comanda unui cetăţean bogat, pe banii lui, şi adusă ofrandă zeilor pe Acropole. Statuile votive reprezentau în genere zei, semi-zei, eroi sau muritori care au făcut lucruri deosebite pentru oraş. Textul explicativ din muzeu prezintă şi un motiv pentru care Procne a fost considerată o figură nobilă pentru Atena, astfel încât să merite o statuie pe Acropole, şi încă una făcută de către un artist faimos. Pentru că a ales să răzbune ceea ce a îndurat sora ei şi să apere onoarea familiei tatălui ei, cu preţul propriei familii, Procne a fost recunoscută de către cetăţenii atenieni drept o păstrătoare a principiilor lor de organizare socială şi politică de la acea vreme. Se întâmpla cam acum 2500 de ani sau chiar mai mult. O grămadă de poveşti în muzeu...

Ar fi urmat să vizitez şi Acropole a doua zi, dar nu s-a mai întâmplat: toate siturile arheologice erau închise deoarece personalul era în grevă sâmbăta şi duminica. Am citit uşor nedumerită afişele prinse în porţi şi am mers să mă plimb pe străzile blocate de mormane de gunoaie neridicate de câteva săptămâni, din motive de grevă. O altă perspectivă asupra relaţiei dintre individ şi cetate.

PS. Dacă sunteţi curioşi despre ce muzeu e vorba, puteţi să-l vizitaţi virtual pe www.acropolis-athena.gr