sâmbătă, 17 septembrie 2011

Orăşeanului îi şade bine la vânătoare

Asta era o curiozitate de-a mea un picuţ mai veche, ce-i drept mai fusesem o dată la o vânătoare de comori prin Cracovia, frumos oraş, iar de la o vreme conceptul de treasure hunt ajunsese şi prin .ro, dar nu-l gustasem încă pe meleaguri româneşti. Septembrie, sâmbătă, soare, deci să ieşim, să nu stăm pe-acasă, ci să mergem la vânătoarea de comori organizată de către cei de la Humanitas. Cu subiect literar şi romantic, adicălea 8 poveşti de amor din 8 cărţi publicate de editura cu pricina şi cărora le sunt asociate 8 locuri din Bucureşti. Premiile sunt tot cărţi, of course. Eu pornesc oricum de-acasă cu o carte în geantă, ca să am ce citi în autobuz. Mai întâi mă opresc pe la Cărtureşti, unde cedez pornirilor hedonist-cultural-consumeriste şi ies de-acolo cu vreo alte 4 cărţi. Ajunşi la Kreţulescu Roxana face şi ea acelaşi lucru şi iată-ne, înainte ca vânătoarea să înceapă, cu câteva kile de cărţi atăţate de gât, la propriu. Ne înscriem în concurs sub un nume războinic, tropăim de nerăbdare, Mihnea repetă extatic "Vânătoarea asta este foarte tare".

Grupuri-grupuri se adună, mă amuz să constat în sinea mea că suntem cele mai doamne dintre vânători, după vârstă, după port, apare şi televiziunea, se dă semnalul de pornire, în difuzoare Andrei Pleşu recită din Topârceanu, toţi pleacă ca din puşcă. Pornim şi noi ceva mai agale în căutarea geamantanului, mergem voioşi pe Ştirbey Vodă, rătăcim la intersecţia Dinicu Golescu cu Mircea Vulcănescu, după bâjbâieli şi ezitări intrăm în zona devastată de demolările proiectului Uranus, trecem şapte văi şi şapte munţi, a se citi gropi, gropane şi munţi de moloaze şi dăm peste conu Mihai, călare pe geamantan. Primim indiciul pentru următoarea destinaţie, ne urmărim cu îngrijorare picioarele trecând în sandale prin praful gros de pe fostele străzi din zona Buzeşti, ne întrebăm retoric oare ce-o fi fost în capul nostru să plecăm la vânătoare îmbrăcate ca de mall, îl încurajăm pe Mihnea care se întreabă dacă vom găsi şi noi vreo comoară şi ajungem la Operă.

Balerina este foarte drăguţă, aproape ratăm găsirea indiciului, se cam pierduse printre utilajele de asfaltare care lucrează în parcul Operei, până la urmă vine indiciul la noi, aflăm că e vorba de Ştefan Augustin Doinaş şi balerina Irinel Liciu, şi pornim mai departe în căutarea casei cu crini. Cărţile ne atârnă de gât, ne învârtim epuizaţi pe străzi patrulate de pisici, Mihnea vrea la toaletă aşa că începem să contemplăm numeroşii copaci din zonă, în final cedăm nervos, sunăm la dispecer (sic!) şi ne suim într-un taxi care ne depune la Cinemateca Eforie. Aaaaaaaaa! Ne prăbuşim pe scaune, urmărim filmuleţul cu Mircea Cărtărescu şi Natalie Woods (nu, nu voi spune mai multe, trebuie să-l vedeţi, haha!) şi un pic revigoraţi mergem mai departe, pe Lipscani. Primim un ziar din care să extragem noul indiciu, bem o bragă şi molfăim din mers un simit, traversăm marea de oameni din Centrul Vechi, alergăm după tramvai la Sfântu Gheorghe şi iată-ne în faţa ţigăncii, pe strada Paleologu, de unde dispăruse domnul Gavrilescu. Suntem recunoscuţi, ni se cere să ne mărturisim, spunem tot adevărul şi numai adevărul despre prima iubire, primim un nou bileţel şi promisiunea că ne apropiem de final. :)

Din nou tramvai, ne împleticim pe străzi până pe Dumbrava Roşie, Mihnea este eroic la cei 9 ani ai lui, este deja noapte, dansăm tango, ta-nam! Vrem şi happy end, despre care ni se spune că se întâmplă numai în filme, aşa că iată-ne la Patria. Cât pe ce să intrăm la film, dar ne reculegem şi cu ultimele forţe ajungem la Green Hours. We are fashionably late, suficient cât în microfon să se audă "Şi un ultim premiu ultimei echipe care a tocmai a intrat, celor două doamne cu copilul". Ieeeeeeeeeeeei! Am ratat însă momentul în care cele 8 poveşti au fost şi nominalizate, sper că vom afla de pe feisbuc măcar.

Acasă constat că mă dor tălpile de mers şi umerii de la cărţile cărate prin tot oraşul. Şi deşi am fost la vânătoare, mă simt mai degrabă precum pescarii: n-am prins mare lucru, dar n-am venit nici cu mâna goală. Oricum, vorba lui Mihnea, a fost foaaaaaaarte taaaaaare! :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu