Dansul nu poate fi povestit, din fericire!

Este prezentat şi promovat drept un film 3D pentru coregrafa Pina Bausch. De fapt un poem vizual despre dans şi despre un om care a iubit dansul şi a creat dans. Un poem omagial în care nu veţi găsi mai nimic din ceea ce cuprinde un film biografic, dacă aveaţi impresia că despre asta ar fi vorba. Referinţele la date istorice (cine, ce, unde, când) sunt reduse la minimum sau sunt aproape încriptate. Nu veţi afla de aici când s-a născut, unde a copilarit, cum a ajuns să conducă compania de la Wuppertal etc. Dar veţi găsi dansul şi oamenii cu ajutorul cărora l-a creat. Dans, mult dans, căci altfel am fi pierduţi...

Fiindcă dansul nu poate fi povestit, şi ce frumos că e aşa, ar rămâne să vă spun ce construcţie elegantă şi fluidă a pus la cale Wim Wenders, astfel încât nu avem senzaţia că ne uităm la un film despre dans, ci că ne uităm la un dans care curge continuu, prin spaţii şi momente. Prefer însă să înşir mai jos câteva cuvinte, aşa cum şi le amintesc dansatorii cu care Pina a lucrat la Tanztheater Wuppertal şi cărora le-au fost adresate în diferite ocazii pentru a-i încuraja, a-i îndruma, a le alunga temerile, a-i ajuta să-şi descopere resursele interioare sau doar pentru a stabili un contact uman. Cuvinte simple şi puţine.

"Să fii frumos în seara asta. Vreau să mă sperii."

"Ce urmărim noi cu asta? este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem tot timpul."

"Trebuie să continuăm să căutăm."

"De ce ţi-e frică de mine? Ce ţi-am făcut?"

"Trebuie să fii ceva mai nebună."

"Atunci când lucrurile sunt confuze şi nu ştii ce să faci, dansează pentru dragoste."