După şase zile şi şapte nopţi, rucsacul a ajuns acasă şi s-a deşertat direct în maşina de spălat. Şi înainte ca acelaşi lucru să li se întâmple şi neuronilor mei supraexcitaţi şi încărcaţi informaţional - lucrează intens la asta vecinii, cu nişte duşuri reci de manele care trec prin pereţi şi ferestre, plus că mâine e luni, dar mai bine să nu aducem vorba - să vă spun cum a fost. Pe scurt, inventarul lucrurilor pe care aş fi vrut să le iau acasă:
- mirosul teilor din Tiergarten
- supa de morcovi cu ghimbir şi rucola
- Albă ca Zăpada pe muzica lui Mahler
- babele, pardon, doamnele în vârstă cu tunsori electro-punk
- mâncatul şi băutul din mers
- zâmbetul căruia i se răspunde cu zâmbet
- mirosul teilor de pe Rochstrasse
- liniştea din Gendarmenplatz
- capuccino-ul făcut cu simţ de răspundere
- Bach cântat la acordeon pe malul râului
- mulţimea de pe arena Kindl Buhne Wuhlheide
- prăjitura de ciocolată cu migdale
- sala de bal a lui Frederic cel Mare din Schloss Charlottenburg
- tunsorile electro-punk, indiferent pe al cui cap
- mirosul teilor din Potsdamer
- tăcerea sutelor de vizitatori ai Memorialului Holocaustului
- Aerials live
- relaxarea oamenilor
- dinamismul oraşului
- cupola de sticlă a Reichstag-ului
- forfota din Kreuzberg
Cam aşa a fost la Berlin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu