joi, 23 iunie 2011

Istoria în aer liber

În Berlin am fost în foarte puţine muzee, vreau să zic puţine pentru practica mea de vizitator semi-profesionist ;). N-a fost nevoie. Povestea Berlinului este spusă cel mai bine chiar pe străzile oraşului.

Die coole Stadt, oraşul cool-ului în Europa, construieşte şi construieşte. Pe Unter den Linden, bulevardul marilor muzee, jumătate din fostele clădiri imperiale sunt în renovare. Fostul cartier evreiesc este o combinaţie de chic mic-burghez şi red district. Reconstrucţia pieţei Potsdamer, complet distrusă în război şi în timpul războiului rece, încheiată acum câşiva ani, a însemnat la momentul respectiv cel mai mare şantier al Europei. În cartiere se găsesc deopotrivă mari terenuri virane şi mari situri de construcţii.

Însă povestea oraşului divizat nu a fost pusă la sertar. O regăseşti cu uşurintă în muzee - Muzeul Evreilor, Muzeul Stasi, Muzeul de la Charlie Checkpoint, Muzeul Oraşului Berlin -, dar nu despre muzee voiam să vorbesc. O întâlneşti oriunde umbli prin oraş: memoriale - Memorialul Holocaustului, Neue Wache, Monumentul Zidului Berlinului, expoziţii în aer liber precum cea de la Topographie der Terror sau din jurului punctului de control Charlie, plăcuţe memoriale prinse în pavajul caselor în care au locuit victime ale holocaustului, bucăţi din zid păstrate ca mărturii publice, lucrări artistice care marchează evenimente sau locuri, urma zidul trasată în pavaj sub forma unui dublu şir de dale şi încă nu am terminat de spus. Prea mult, spun unele voci. Poate prea multă vină şi auto-învinuire, comentează alţii. Nu ştiu dacă e prea mult şi nu vreau să comentez mecanismul psiho-social din spatele acestor manifestări. Ştiu însă că peste tot în aceste locuri oamenii se opreau, priveau imaginile, citeau textele bilingve - engleză şi germană. Şi poate cea mai remarcabilă reacţie era tăcerea lor.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu